funcţionarea ireproşabilă a tandemului plută-plumb

Unul dintre secretele succesului pentru pescuitul cu undiţa este funcţionarea ireproşabilă a tandemului plută-plumb.
 cum să procedăm pentru ca pluta să stea într-o poziţie corectă în apă.

Pluta trebuie să stea scufundată în proporţie de 80-90%, aşa că, în primul rând, se calculează cantitatea de lest folosită. Dacă în cazul peştilor răpitori se poate folosi un singur plumb mai mare, în cazul unui pescuit de fineţe (la oblete, roşioară, caras, plătică), greutatea necesară echilibrării plutei nu trebuie să fie concentrată într-un singur punct. Acest lucru e impus de modul de hrănire a peştilor, care ciugulesc hrana înainte de a o înghiţi şi care, în cazul în care simt reculul unui plumb de dimensiuni mari, renunţă.

Pentru ape stătătoare

♦ Lestaj simplu cu plumb culisant.

E cea mai simplă modalitate de lestare. Tubul siliconic dintre alica opritoare şi lestul culisant amortizează şocul contactului dintre cei doi plumbi. Este recomandat pentru pescuitul cu plumbul pe fundul apei.

♦ Montură logaritmică.

E recomandată în special pentru rubesiană (varga de 9-14 metri lungime). Se utilizează alice grupate în seturi de 1-2-3-4 alice, cu alica solitară în apropierea acului. Grupurile se montează la intervale de 5-6 cm. Este eficientă pentru prinderea peştilor de dimensiuni mici.

♦ Plumbaj liniar simplu.

Este realizat din alice dispuse la intervale egale, de 5-10 cm. Când peştele vrea să plece cu momeala în gură, va simţi o rezistenţă mică, dată de prima alică. Ulterior, rezistenţa va creşte gradual, aşa că peştele nu va deveni suspicios. E eficient în cazul pescuitului în condiţii de vânt, cu plute de tip creion.

Pentru ape curgătoare

♦ Lestaj mixt.

Acest tip de montură e util în apele domoale, cum ar fi râurile de şes cu apă lină. Plumbul culisant sub formă de picătură, care asigură principala greutate a lestului, se repartizează în partea de sus, spre plută. Sub acest plumb se pune un tub siliconic şi primul set de alice despicate. Grupurile de alice sunt dispuse descrescător, dinspre plută spre cârlig. E recomandat pentru plute alungite, cu chila lungă şi cu antenă.

♦ Plumbaj în coadă de şoricel.

E tipul de lestaj utilizat în ape repezi, cu curenţi puternici sau cu valuri la suprafaţă. Dacă într-un râu curentul apei e mai mare la adâncime, se va folosi grupajul în coadă de şoricel de tip descendent, în care plumbii grupaţi sunt plasaţi spre ac. Dacă se pescuieşte într-o apă cu valuri sau curenţi puternici la suprafaţă, se foloseşte grupajul ascendent, cu plumbii grupaţi montaţi spre plută.

Pescuitul Carasului pe timp de vara

Carasul este pestele care se intalneste in majoritatea raurilor cu un curs lent , cat si in baltile de pe tot teritoriul tarii. Se reproduce in 3 serii , incepand din aprilie si pana prin august . Ca o curiozitate a speciei este faptul ca toate exemplarele care depasesc 15 cm , sunt femele . Fenomenul se explica prin faptul ca in anul 2 al vietii lor , organele genitate ale barbatusilor se transforma si din masculi devin femele .Pescuitul carasului este foarte raspandit printre pescarii de duminica . Se poate spune ca aproape toti pescarii au trecut prin faza de "carasar" , acesta fiind practic ABC-ul in ale pescuitului .


Naditul carasului - Are o foarte mare importanta in pescuitul acestui peste si din acest motiv pescarul trebuie sa-i acorde o importanta speciala. Daca o sa intrebi mai multi pescari de caras , cum nadesc ei, o sa ajungi la concluzia , "cate bordeie , atatea obiceiuri" .

Nada folosita este foarte variata : tarate , paine , grau fiert si sfaramat , turta de canepa , mamaliga , cartofi fierti , etc . Totusi , dupa parerea unora dintre pescari , o nada care se detaseaza net , ar fi srotul de floarea soarelui , mai precis turta de srot prajit . Nu are nevoie de pregatire si poate fi folosita imediat , exceptie facand primavara cand o putem umecta si amesteca cu faina de porumb , faina de peste .

Vara , rolul atractantilor in nada este si el decisiv , la diferitele mixuri se poate adauga vanilie sau un alt atractant cumparat .

Momeli pentru caras - Carasul raspunde la o varietate mare de momeli animale sau vegetale si in functie de sezon le prefera pe unele in detrimentul altora . Pe tot parcursul sezonului se pot folosi rame rosii , viermisori de carne , larve de libelula , iar cand timpul se incalzeste se poate pescui si cu momeala vegetala (cocoloase de paine, mamaliga, grau fiert, porumb in lapte, etc )

Echipament pentru pescuit - Carasul se poate pescui cu varga si pluta , la Sheffield , cu plumbul la fund ,etc .


O configuratie pentru pescuitul la varga :
- Varga : O varga cu o lungime de 5 - 7 m , usoara , este suficienta .
- Linia : De obicei o linie principala de 0,15 mm , cu un forfac de 0,12 mm este perfecta . Unii pescari folosesc linii mai fine , insa asta reprezinta mai mult un "moft" decat o necesitate .
- Plutele : Pentru pescuitul carasului sunt bune plutele "stick" , cu o portanta de 1,5-2 g , insa daca sunt valuri se pot folosi si plute mai "dolofane" .
- Plumbul : Se pot folosi 2-3 bucatele de foita , sau o oliva culisanta , care poate fi oprita de o alica , sa nu ajunga la carlig .
- Carligele : Pentru pescuitul carasului , se folosesc carlige nr. 10 - 14 sau mai mici . De obicei un nr. 12 este suficient , cu mentiunea ca pentru rama trebuie sa aiba tija mai lunga , iar pentru vermusti sau cocolos de mamaliga , mai scurta .
Pentru exemplificare , vezi linia din poza .

Tehnica pescuitului la caras - Se poate pescui foarte bine cu o varga si linie dotata cu un singur carlig, dar daca nu este prea obositor , se pot alege si alte optiuni (2-3 vergi cu 1-2 carlige fiecare). Totul este simplu si nu ar trebui sa sperie pe incepatori. Cand ajungem pe balta, aruncam cativa bulgarasi de nada , in zona unde dorim sa pescuim. Daca avem trasaturi , intretinem vadul cu 1-2 bulgarasi , la fiecare ora .

Trasatura carasului este la inceput de tatonare ,iar pescarul nu inteapa decat in momentul cand pluta este trasa la fund . Bineinteles ca nu este o regula general valabila , insa ne putem adapta stilul , dupa conditiile momentului .

Fir intins ! 

Totul despre nade si momeli

 Crapii sunt omnivori si au preferinte alimentare in functie de sezon. De la aceasta regula face exceptie Amurul, acesta avand predilectie pentru hrana de natura vegetala.  Tot in categoria exceptiilor mai fac parte Fitofagul si Novacul (crapi chinezesti) care consuma numai plancton de natura vegetala respectiv animala, acestia neputand fi capturati prin mijloace specifice pescuitului sportiv decat in mod accidental – motiv pentru care nu vom insista prea mult asupra lor.

Nadele au rolul de a atrage si a mentine pestii in zona in care pescuim si sunt constituite, de regula, din amestecuri de seminte (soia, grau, porumb, canepa etc. – intregi sau macinate), aluat, arome, coloranti, continand uneori si cantitati moderate de rame, viermusi albi. Nada este bine sa fie aleasa corelat cu momeala utilizata si nu intamplator. Intotdeauna trebuie avut in vedere ca nada sa fie aleasa cu grija in functie de sezon, de caracteristicile lacului, de hrana naturala oferita de lacul in cauza.

Momeala are rolul de a atrage pestele si de a-l determina sa inghita acul. Aceasta este fixata prin intermediul unor fire auxiliare, denumite uneori “fir de par”, sau se fixeaza direct pe ac. La fel ca si nada, momeala optima se alege tinand cont de sezonul de pescuit, de caracteristicile lacului si de hrana naturala oferita de lac.

Un lucru mai putin stiut de pescari este ca insasi PH-ul apei joaca un rol important in alegerea sau prepararea nadei optime. Intr-un iaz bogat in calciu (PH ridicat) si deci si in hrana, nadele bogate in aminoacizi sunt putin eficace. Buletele “sarace”, pe baza de gris, cu o aroma simpla ca atractant, reprezinta alegerea inteleapta pentru acest caz. O nada simpla si clasica cu o aroma si putin ulei volatil devine usor acida. Intr-o apa cu PH-ul 7-7.5 aceasta diferenta prezinta interes pentru crap. In cazul apei dure (PH 8.5), nada de mai sus devine prea acida pierzandu-si atractivitatea ca urmare a gradientului ridicat de aciditate (diferenta mare de aciditate). In acest caz vom pune in nada putin carbonat de calciu sau coaja de ou care au rolul de a diminua aciditatea nadei. A se intelege aici ca problema este valabila atat pentru nada cat mai ales pentru momeala, cazul reprezentativ – buletele.

Aciditatea apei poate fi masurata cu reactivi sau se poate estima “la ochi”: o apa cu alge pline de cochilii de scoici si melcisori este in general calcaroasa, unde crapii cresc repede si unde intalnim exemplare mari. Aici ne vom feri sa utilizam nade acide. Din contra, in cazul unei ape cu PH sub pragul lui 7, pescuitul este mult mai usor de practicat, fiind mai putina hrana. In acest caz crapii raspund mai usor la nadele imbogatite cu aminoacizi, ulei de peste, faina animala (de oase), vitamine. Repet, in apele bogate in hrana, aceasta nada acida nu prezinta interes deosebit pentru crap. Am facut un experiment in cateva randuri: intr-o balta cu apa cu PH ridicat, am pescuit in conditii identice cu un bulete acid si unul simplu. Scorul de 4/9 in favoarea buletelui simplu a demonstrat teoria PH-ului. Cu ani in urma un pescar mai in varsta a pescuit langa mine folosind ca nada mamaliga ramasa de la masa. Eu aveam mamaliga speciala, indulcita, colorata si aromata. Numai ca mamaliga mea mi-a adus un crap de 1 kg pe cand vecinului, om simplu de tara, i-a adus 3 bucati la 3-8kg/buc..

Pescuitul Stationar

La pescuit in februarie

Exasperat de atata asteptare a gerului lui februarie, atat de necesar pentru o clasica partida la copca, cedez psihic si încerc o partida “la bologneza”, cu pluta culisanta, la o temperatura ce abia atinge -2°C. N-avem gheata pentru copca? Nu-i nimic, pescuim la adancime, acolo unde temperatura apei este mai ridicata si, implicit, pestii sunt mai vioi.
Pescuitul cu bologneza la mare adancime presupune, la fel ca în alte stiluri de pescuit, respectarea catorva reguli de baza si o dotare cu cateva accesorii specifice. Si iar ajungem la întrebarea: “Ce alegem?” Nimeni nu va va putea raspunde la întrebare, dar am o veste buna, recomandari sunt destule. Deci…
Bologneza recomandata trebuie sa aiba lungimea de 6 sau 7 metri, sa fie construita din carbon sau din carbon composit, sa fie compusa din 6 sau 7 tronsoane si cu actiune de varf, pentru o întepare energica si rapida. Credeti ca am terminat? Nici pe departe… Puterea acestor lansete trebuie sa fie cuprinsa între 5 si 25 grame pentru a permite si utilizarea unor plute mai grele ce va vor facilita lanseurile lungi. Si pentru ca n-ati vrea sa tineti în mana un bat “de-o tona”, alegeti bolognezele echipate cu inele SIC cu un singur picior, lung. Cele de calitate au pe trosonul din varf doua inele culisante cu rolul de a tine firul departe de bat pentru a evita lipirea firului de bologneza.
Mulinetele folosite în acest stil de pescuit sunt mici si au o capacitate de încarcare a tamburului long cast de 100 m, pentru un fir de 0,16, respectiv 150 m pentru unul de 0,10. Daca vreti sa faceti o treaba buna, asigurati-va ca are greutatea cuprinsa între 60 si 180 grame si rotorul perfect echilibrat, este dotata cu sistem instant antirevers si frana lamelara, frontala. Daca tot dati banii, alegeti una cu trei sau cinci rulmenti, inclusiv în galet, pentru micsorarea frecarii firului si, la plecare, luati si tamburul de rezerva, de aluminiu sau carbon, dar, neaparat, cu buza titanizata.Vorbim de pescuit extrem, deci firele ce au în compozitie teflon vor face fata particulelor de gheata care vor actiona, precum un abraziv, asupra liniei; copolimerii combinati cu teflon vor ramane supli si-si vor pastra rezistenta la frecare si la nod, putand fi utilizate mai mult timp. Forfacul ales va fi unul care în testele de drill a rezistat la 5 sau 5,5 kg, are o rezistenta la rupere cuprinsa între 1 si 1,5 kg si un diametru de 0,10 sau 0,12 mm. Nu uitati de o caracteristica importanta: invizibilitatea în apa. Alegeti firele cu o culoare cat mai deschisa sau pe cele albe.
Plutele potrivite pentru pescuitul la mare adancime sunt cele culisante, de tip creion, lestajul facandu-se în functie de adancimea apei. Astfel, pentru o adancime de 10 -12 m vom alege plutele ce au gramajul cuprins între 4 si 8 grame, pentru adancimile mai mici folosindu-se plute sub 3 grame. Fie ele din balsa, lemn sau material plastic, plutele trebuie sa aiba antene lungi, colorate în diferite culori, pentru a fi vizibile la distante mari, de 15 20 m. Lestarea plutei se face pana cand jumatate din penultima culoare marcata pe pluta ajunge la suprafata apei. Sa nu exageram, cei cu probleme de acuitate vizuala le vor lesta doar pîna la jumatatea penultimei culori si, chiar daca pluta este mai putin sensibila, este macar vizibila. Cui îi foloseste o pluta sensibila invizibila? Daca pescuiti noaptea, am o veste buna. Exista variante ale plutelor creion ce au incorporate un bec alimentat de o baterie cu siliciu. La montarea pe linie va recomand utilizarea suportilor cu agrafa pentru plute culisante pentru a putea schimba pluta fara a reface montura. Revenind la lestare, aceasta se va executa cu plumbi culisanti, singura alica de plumb fiind aceea folosita pentru semnalizare. Plumbii culisanti pot fi de tip bila, culisanti si cu aplicare rapida sau tip picatura cu tub din plastic. Pentru a evita ca nodul sa fie lovit de plumb va recomand folosirea margelelor din cauciuc. Pentru reglarea adancimii, daca pescuiti la temperaturi sub 0°C, folositi blocajul de ata pentru ca acesta va trece mai usor prin inele si nu va aluneca pe firul înghetat. Daca totusi veti folosi blocajele de cauciuc, verificati adancimea dupa fiecare captura si, daca nu vreti sa reglati la nesfarsit adancimea, marcati firul si aduceti blocajul în zona marcata.
Nu uitati de carlige. Alegeti-le pe cele de culoare neagra sau rosie, subtiri, rotunde si cu tija lunga si, neaparat, ascutite electrochimic. Nu alegeti carlige mai mici de 16, dar nici mai mari de 12. Momeala, în acest sezon, e clasica: viermusi, larve si… chiar paste fainoase (cus-cus).
Cu gandul la urmatoarea partida la copca, savurati o iesire în aer curat… la bologneza.